Marti, 1 iulie 2008

Khiva - Urgench - Bukhara

Luam un taxi pana in Urgench (15$) de unde luam altul pana in Bukhara (60$). In Urgench asteptam cam o ora in taxi sperand ca mai vin inca 2 ca sa ne reduca pretul. Mai apare o pitzipoanca dar tot 60 ne cere pe drum. Zicem ok si asta e. Avem de mers 500 km. Nici nu iese bine din oras si nebunu goneste cu 100. Noi ne bucuram un pic, zicand ca ajungem mai repede, da nu stiam ce ne asteapta. Pe 500 km, dintre care si destul neasfaltat si cu pauza de masa nebunul a facut sub 5 ore. Si a trecut si prin multe sate. Masina: Daewoo Nexia.. bune masini daca fac asemenea curse si nu se strica. Viteza maxima: 160 pe un drum d-ala valurit cum gasesti la noi in Dobrogea. Geamurile din fata evident deschise la maxim ca nu exista aer conditionat la masini. Si partea cea mai proasta.. muzica data foarte tare.. cu manele. Am avut marea "placere" sa-l ascultam pe copilul de aur cantand in duet cu o pitzipoanca. Dupa vreo 3 ore de raliu ne oprim la o bomba (tot restaurant se citeste) sa mancam.. de fapt sa mance ei ca noi nu ne atingem de nimic. Luam numai cate un suc.

Pe la 18:00 ne cazam la un hotel in Bukhara langa centru. Camera destul de ok, dar baia.. groaznica. De fapt e curata, dar veche de cand lumea si miroase a canalizare. In Bukhara suntem mai norocosi la capitolul mancare, gasim un restaurant mai ca lumea, european "Bella Italia". In sfarsit mancam ca oamenii. Vizitam un pic orasul, e interesant.

Miercuri, 2 iulie 2008

Bukhara (Buxoro)

Pe la 9:30 servim micul dejun. Ne dau orez cu lapte si mici care miros cam dubios. Dupa ce gust cate ceva p-acolo mergem prin bazar sa schimbam bani si sa caute Fane niste haine. Aici schimbam mai bine ca in Khiva la hotel (1 eur = 2050 som).  Luam si bilete de tren (~3.5 eur) pentru Samarkand . Sunt 300 km si trenul pleaca in fiecare dimineata la ora 8. Ce bine ar fi fost sa fie tren si din Khiva. Pana la gara se ajunge cu microbuzul 68. 

Mancam iar la Bella Italia si mergem sa vizitam. Incepem cu cetatea "Arca", care e pe 3 sferturi demolata de bombe rusesti in 1920. S-au gasit dovezi ca pe inca din secolul 4 BC a fost construita o cetate pe acest loc. Platim cate 2 euro / pers ca sa ne lase niste paznici sa trecem de un gard de unde se vede orasul frumos de sus de pe deal (o curte inchisa unde se fac sapaturi arheologice).

Vizitam apoi piata Registan si cu cele doua medrese Miri Arab (1535) si Ulukbek (1417).

Mergem apoi sa mancam la un restaurant de care citisem tot in Lonely Planet, "Kochevnik". Un restaurant patronat de o femeie din Corea, care vorbeste bine engleza - un lucru rar pe aici. Restaurantul e gol, dar mancarea a fost ok.